Consultatii si tratamente de medicina integrativa

Programari: 0727.500.402

Consultatii si tratamente medicina integrativa

La varsta a treia

“Panta rhei” spuneau cei care au inventat limba pe care cu mandrie o vorbim in zilele noastre (adica totul curge, nu e static, se transforma). Spun “cu mandrie” pentru ca geto-dacii sunt singurul exemplu de populatie statala colonizata de romani care a adoptat complet limba colonizatorului, pana in punctul in care dialectul originar a disparut complet si nu mai poate fi reconstituit. Si mai remarcabil este faptul ca aceasta fundamentala adoptie de cultura si civilizatie s-a petrecut nu numai in interiorul arcului Carpatic si Oltenia, unde armata romana a ocupat fizic spatiul si se poate argumenta o impunere, ci si in Muntenia, Moldova, Basarabia, Banat, unde asimilarea completa a latinei vulgare vorbite de soldati si colonisti (care impreuna cu veteranii romani erau mai numerosi decat soldatii) s-a facut nu fortat, ci prin alegere. In lipsa unor documente scrise si a altor dovezi arheologice solide, aceasta este cea mai clara dovada de continuitate a statului centralizat geto-dac adus la apogeu de Burebista, o dovada incontestabila a existentei unei constiinte nationale perpetuate de-a lungul mileniilor intr-un spatiu geografic care a cunoscut numeroase transformari administrative. Daca poetul exilat Ovidiu ar fi trait inca doua secole ar fi putut avea legaturi mai solide cu cei care l-au apreciat in Pontul Euxin, dar a caror lume barbara nu a putut sa o inteleaga, accentuand neplacerea exilului. Si poate ca daca marele Eminescu, autor al unei inegalabile capodopere, ar fi avut in vedere istoria limbii romane nu ar mai fi afirmat regretabilul “Cine-o indragi strainii manca-i-ar inima cainii”. Ura si indemnul la ura nu sunt niciodata binevenite (este una din trairile pe care o expresie populara le desemneaza drept “a face sange rau”) si in special atunci cand din intreaga opera eminesciana ignoram majoritarul pozitiv (dragostea, patriotismul) selectand si subliniind rabufnirea negativa (ura, xenofobia). E ca si cum vazand o fata frumoasa pe strada, in loc sa admiram o imagine a Domnului si sa ne bucuram de gandurile frumoase care ne invaluie mintea , ne-am gandi mai degraba ca avem in comun faptul ca cel putin o data pe zi foloseste si ea toaleta ca si noi.

 

Revenind la idea initiala, “Panta rhei” era spus fara amaraciune sau resemnare, simplu ca o constatare, un dat al firii, un lucru firesc si inevitabil, ceva care face parte din noi in mod organic. Multe secole mai tarziu o alta vorba inteleapta a dezvoltat si a personalizat aceasta idee: “Da-mi Doamne puterea de a schimba ce depinde de mine, serenitatea de a accepta ceea ce nu pot schimba, si intelepciunea de a distinge intre ele.”

 

Am ales aceasta abordare mai generala si “filosofica” pentru a expune sfatul medical pe care am fost solicitat sa il ofer persoanelor care se apropie sau au trecut de varsta de 60 ani pentru ca exista mari diferente individuale care se sedimenteaza si se accentueaza cu trecerea timpului. Varsta este pentru unele persoane un simplu numar, iar pentru altele cel mai important punct de reper. Sunt persoane pentru care o viata lunga este un deziderat major; altele au drept motto “mai bine 5 ani tigru decat 50 broasca testoasa”. (Acestea fiind spuse, pentru cititorii cu formatie in avocatura trebuie spus ca cele mentionate mai sus sunt opinii care nu reprezinta in mod necesar vederile personale ale autorului, editorilor revistei sau ale Asociatiei Herbasan).

 

Pentru toti insa trecerea timpului inseamna schimbari in viata. Cea mai importanta schimbare survenita la varsta a treia este fara indoiala pensionarea, care presupune o modificare radicala a programului de activitate. O persoana care decenii de-a randul si-a organizat viata in jurul unei slujbe se vede brusc lipsita de centrul de greutate al activitatilor zilnice, de nucleul in jurul caruia se organizeaza toate lucrurile. Deocamdata trecerea aceasta brusca este o schimbare brutala care trebuie administrata personal; este posibil insa ca in viitor aceasta trecere sa fie usurata prin instituirea unor ani de “pre-pensionare” cu activitate partiala, de exemplu cu 1 - 3 ani inainte de pensionare sa se poata opta pentru un program de lucru redus (ex 20 ore in loc de 40 ore pe saptamana) fara reducerea beneficiilor dupa pensionare. Aceste programe ar fi benefice si pentru tineri (in randul carora somajul este maxim), care ar putea lucra in mod complementar restul de ore saptamanale si beneficia de experienta unor mentori pentru 1-3 ani si de o mai buna integrare sociala.

 

Aceste modificari in activitate ar putea crea un cadru propice si pentru o implementare mai eficace a geriatriei, acea ramura medicala specializata in tratarea persoanelor de varsta a treia. Nu este nici un secret ca necesitatea ingrijirilor medicale creste cu varsta si ca trebuie sa le acordam acestora atentia si timpul corespunzator (o vizita la doctor de multe ori necesita o jumatate de zi din partea pacientului). Totodata si in mod oarecum ironic, pe masura ce cheltuielile medicale personale cresc odata cu varsta, disponibilitatile financiare sunt fixe sau scad in aceasta perioada.

 

Din cauza aceasta se impune pentru persoanele care se apropie de varsta pensionarii o alta strategie de tratament fata de persoanele care au sub 40-45 ani. Anume, daca pana la aceasta varsta este justificabila o abordare a ingrijirilor medicale in strategia interventiilor acute, acordate in mod sporadic odata cu deteriorarea evidenta a starii de sanatate a individului, dupa 40 -45 ani focusul ingrijirilor medicale trebuie sa se schimbe inspre partea de mentinere a starii de sanatate, detectia precoce a modificarilor si prevenirea imbolnavirii. Pe scurt, geriatria trebuie schimbata de la o abordare si strategie reactiva la una proactiva.

 

Pana aici toate bune si frumoase puteti spune, dar cum facem asta in mod practic? Stim deja ca este mai usor sa previi decat sa tratezi (iar la asta as adauga faptul ca este avantajos si din punct de vedere economic, si al calitatii vietii), insa mijloacele folosite de medicina alopata sunt cumva limitate si consta in primul rand in vaccinari, teste screening, si vizite periodice la medicul de familie unde se face o ananmneza, controlul tensiunii arteriale, greutatii, eventual glicemie si sumar de urina si se trec in revista simptome care pot semnala boala. Testul guaiac, colonoscopia, EKG-ul, ecografia, mamografia, testul Babes-Papanicolau pot furniza informatii suplimentare, iar analizele de sange si imagistica pot definitiva un diagnostic. Nu rareori insa pacientii au analizele in limite normale dar simptomele/acuzele sunt prezente si medicina alopata nu are decat tratamente simptomatice in aceste situatii.
Sunt pacienti care in disperare de cauza apeleaza la tratamente traditionale (etnoiatrie sau “leacuri babesti”) si nu rareori rezultatele lor sunt departe de cele dorite. Homeopatia si acupunctura dau rezultate foarte bune in unele cazuri, insa sunt metode foarte diferite de medicina alopata si sunt greu de armonizat cu aceasta. Pacientul este pus sa aleaga “ori-ori” si are de pierdut.

 

Raspunsul cel mai complet il constituie medicina integrativa, ramura medicala care combina medicina alopata cu fitoterapia (tratamente cu extracte naturale). Pe langa arsenalul complet al medicinei alopate, medicina integrativa foloseste pentru tratamente extractele naturale, largind considerabil beneficiile terapeutice aflate la dispozitia medicului si pacientului. Se reinvie astfel si legatura directa intre corpul uman si natura, care a fost milenii intregi baza practicii medicale (Hipocrate, Galenus, Avicena, Paracelsus, etc.), si se pun la dispozitie remedii care azi sunt recomandate pornind de la o baza stiintifica, pentru ca acum exista analize detaliate ale compusilor active si studii de laborator si clinice care arata cum actioneaza acestia, cu beneficiile si limitele lor. Tot aici trebuie spus ca majoritatea substantelor active folosite ca medicamente azi au fost initial extrase din plante si ca aceste eforturi sunt continuate cu asiduitate si in zilele noastre; este foarte posibil ca un ceai recomandat astazi sa contina ingredientul activ al unui medicament de succes utilizat peste cateva decenii (ex. turita mare). Acest aspect (legatura medicament-plante) contribuie si la o mai usoara integrare a medicinei alopate cu fitoterapia, comparat cu alte tipuri de medicina care sunt bazate pe alte concepte si practice terapeutice.

 

Medicina integrativa completeaza pe cea alopata si pe o alta directie, respectiv diagnosticul, prin utilizarea unor noi tipuri de aparate de investigatie, dintre care cel mai raspandit este electrosomatograful. Aparatul de biorezonanta este folosit in mod complementar examenului medical obisnuit si analizelor de laborator, fiind util ca un instrument de masura care ofera informatii ample despre functionarea mai multor organe si sisteme. Functioneaza intrucatva similar cu aparatele EKG si EEG prin transmiterea unor semnale electromagnetice si masurarea dispersiei si atenuarii frecventei si amplitudinii acestor semnale in diverse zone ale corpului. Are avantajul ca este complet neinvaziv, dureaza relativ putin (cateva minute) si rezultatele pot fi corelate cu cele folosite in medicina alopata. Electrosomatograful este folosit cu titlu de cercetare clinica si bineinteles are limitari. Atunci cand sunt informatii contradictorii cu cele din analizele medicale, imagistica sau examen clinic, prioritate au informatiile obtinute de medicina alopata.

 

Ma opresc insa aici cu expunerea pentru ca e deja un articol cam lung si o sa mai avem ocazii de expunere, si cumva am ajuns la vorbele parintelui medicinii (Hipocrate din Kos):
Vita brevis, ars longa, occasio praeceps,
experimentum periculosum,
iudicium difficile.

Va doresc sanatate si serenitate!


Dr. Felician Stancioiu
Mai 2015

Extractele naturale cu plante mixate in creme, solutii si infuzii cu formule originale sunt utilizate cu succes pentru tratarea insuficientei venoase, limfatice, a dermatitei de staza, in afectiuni osteo-articulare, obezitate, unele afectiuni oncologice, etc. si pot fi recomandate fara consult in cazul pacientilor cu diagnostic bine stabilit si care nu raspund la tratamentele administrate anterior.

Colaboratori: